Dinu Flămând a mizat totdeauna pe starea emotivă, pe emoția care acumulează tensiune și declanșează procesul facerii.

O stare care poate fi generată de ceea ce percep simțurile și captează inteligența de-a lungul întregii vieți, de pildă, de o întâmplare bizară, de un amănunt de viață socială, dar și de o idee sau un motiv desprins dintr-un eseu filosofic, de o formulă căzută dintr-o carte de înțelepciune orientală, de cine știe ce descoperire, incitantă imaginativ, din domeniul fizicii sau chiar de un vers sau o imagine sugestivă din textul unui confrate.

Cu alte cuvinte, e convins că un poet trebuie să fie curios și atent cu tot ceea ce s-ar putea afla în centrul interogației existențiale care e poezia.

Eugen Negrici