Va atinge o coardă sensibilă la oricine simte că viața sa publică e în dezacord cu ceea ce e cu adevărat în sufletul său. – Red

PSIHIATRA: Deci cum te pot ajuta?

EU: Nu știu, sunt – care e cuvântul – deprimată? Trebuie să dau detalii?

Baek Sehee este directoare de social media, tânără și de succes, în cadrul unei edituri, când începe să meargă la o psihiatră în legătură cu – cum să-i spunem? – depresia ei? Se simte în permanență abătută, anxioasă, se îndoiește încontinuu de propria persoană, dar, totodată, îi judecă și îi critică pe cei din jur. Își ascunde sentimentele bine la serviciu și față de prieteni; se pricepe de minune să adopte calmul pe care îl impune stilul ei de viață. Efortul este epuizant, copleșitor și o împiedică să-și formeze relații profunde. Așa ceva nu are cum să fie normal.

Dar, dacă e atât de deznădăjduită, cum se face că are mereu chef de mâncarea ei stradală preferată, tteokbokki, paste de orez picante? Așa să fie oare viața?

Înregistrându-și dialogurile cu psihiatra ei de-a lungul a 12 săptămâni, Baek începe să descâlcească cercurile vicioase, reacțiile pripite și comportamentele nocive care o mențin blocată într-un ciclu de autovătămare.

Născută în 1990, Baek Sehee a studiat scriere creativă la universitate, apoi a lucrat timp de cinci ani la o editură. Timp de zece ani, a primit tratament psihiatric pentru distimie (depresie ușoară persistentă), care a devenit subiectul eseurilor sale și apoi al cărții Vreau să mor, dar vreau să mănânc tteokbokki. Mâncarea ei preferată este tteokbokki și locuiește cu câinele ei adoptat, Jaram.