Tsukiko are 38 de ani, lucreaza intr-un birou, traieste singura si ii place sa frecventeze un bar si sa bea sake. Intr-o zi, intimplarea face sa reintilneasca un fost profesor de liceu, un venerabil dascal de literatura caruia, pentru ca nu-si aduce aminte cum il cheama, ii spune sensei. Acesta este cu treizeci de ani mai in virsta, pensionar si vaduv. Legatura lor –careia Hiromi Kawakami ii da ritmul lent al trecerii anotimpurilor – se contureaza discret, iar sensei si fosta lui eleva se intilnesc tot mai des, se bucura impreuna de mincare si de sake, depind tot mai mult unul de celalalt. Pe masura ce prietenia lor se adinceste, lui Tsukiko ii trece prin cap ca mingiierea pe care o gaseste in compania lui sensei ar putea fi ceva mai mult decit amicitia ce i-a apropiat.

„Un roman ca un vis, ca o vraja, plin de bunatate, tristete, caldura si o cutremuratoare subtilitate.” (Amy Sackville)

„In proza ei discreta, infuzata de ritmurile naturii, ce contrasteaza cu singuratatea celor doua personaje, Hiromi Kawakami surprinde semnele singuratatii, cintarind in acelasi timp intelesul iubirii.” (Booklist)