Alungat de-acasă de tatăl care îşi întemeiază o nouă familie, Zabor creşte într-o magherniţă de la marginea satului, alături de o mătuşă fată bătrînă cu o pasiune nesănătoasă pentru filmele de dragoste indiene şi de un bunic suspendat într-o veşnică agonie. Singurele sale bucurii sînt cărţile, citite sau pur şi simplu închipuite, care îi alină singurătatea şi îl ajută să-şi descopere menirea. Fiindcă, în ciuda diformităţii sale şi a glasului enervant, ca un behăit de berbec dus la tăiere, Zabor este înzestrat cu un talent miraculos: poate să ţină moartea la distanţă scriind. Poveşti alambicate, înţesate de amănunte, în care poţi recunoaşte pentru o clipă scene sau personaje desprinse din cărţi celebre ale literaturii universale şi care îl transformă pe Zabor într-o stranie Şeherezadă scripturală. Romanul Zabor sau Psalmii (2017) a fost distins la un an după apariţie cu Premiul Méditerranée.

„O fabulă în acelaşi timp febrilă şi senzuală despre puterea cărţilor în faţa morţii. Un roman extrem de autobiografic unde regăsim tot ceea ce îl obsedează pe scriitorul algerian şi contribuie la geniul lui creator: dragostea pentru pămîntul Algeriei şi repulsia faţă de religia care îndobitoceşte; femeile închise de bărbaţi; trupurile respinse, izolate, ascunse; impulsul sexual care generează frustrare şi violenţă cînd este înăbuşit sau eliberare şi extaz cînd se vede neîngrădit; excluderea, proscrierea, chiar exilul în propria ţară.” (Libération)

„Noul roman al lui Kamel Daoud, Zabor sau Psalmii, este o perlă în deşert, o fabulă, o poveste încărcată de magie şi poezie.” (Le Journal du Dimanche)

„De ce spunem dintotdeauna poveşti? Ca să înfruntăm timpul? Teama? Ca să populăm noaptea cu un foc şi o istorisire? Ca să ne distrăm? Există în ritualul acesta imemorial o necesitate, o nevoie, şi nu doar o dorinţă... Această necesitate a vorbirii, care mai tîrziu urmează să se preschimbe în cărţi, mi-a apărut foarte devreme ca o evidenţă. O mie şi una de nopţi îi rezumă formula: o femeie povesteşte ca să-şi salveze viaţa. Pe a ei doar. Pe cînd toată literatura există ca să salveze viaţa altora, pe cît posibil, partea umană.” (Kamel Daoud)