Cine sunt Zeitele? Ce rol joaca in mituri, religii si in viata noastra?
Joseph Campbell ne deschide portile catre o lume uitata. El urmareste firul rosu al Zeitei, traversand culturi si epoci – de la Paleoliticul european la mitologiile egipteana, sumeriana, greaca, pana la ecouri ale divinului feminin in traditia iudeo-crestina si in legendele arthuriene. Zeitele lui Campbell au multe sa ne invete. De aici nu aflam doar miturile lor, ci si informatii fundamentale despre natura feminina, despre femininul absolut. Pentru Campbell, divinul feminin nu este doar despre „femei” sau „zeite”, ci despre misterul existentei, despre capacitatea de a te transforma.
Arhetipul zeitei a aparut, a evoluat, s-a diminuat si a revenit prin timp si mitologii. La origini, divinul feminin este expresia unor puteri cosmice fundamentale.
La inceput, Zeita era Totul. Ea hranea, distrugea si dadea viata. Era misterul care nu avea nume, dar traia in toate lucrurile vii. Astfel, in culturile anterioare indo-europenilor, zeitele sunt puternic legate de natura, au adesea rol creator.
Odata cu aparitia societatilor mai complexe, patriarhale, monoteiste, are loc si transformarea miturilor; simbolurile sacre feminine au fost demonizate (zeitele devenind vrajitoare, abominatii), subordonate (Zeita este venerata in crestinism, dar sub forma unei figuri secundare, pasive) sau eliminate (inlocuite de zei masculini autoritari).
Volumul se incheie cu reintoarcerea Zeitei in perioada Renasterii, dupa exilului in care fusese trimisa de catre societatile patriarhale, razboinice. Legendele arthuriene (in care Zeita isi regaseste locul odata cu Romantismul) si venerarea Fecioarei sunt reinterpretate ca reintoarcerea divinului feminin. Simbolurile Zeitei au modelat si modeleaza cultura, spiritualitatea si psihicul uman – atat in trecut, cat si in prezent.
Joseph Campbell (1904–1987) a fost un autor si profesor american, renumit pentru contributiile sale in domeniul mitologiei comparate. Nascut la New York, interesul sau pentru mituri s-a format inca din copilarie, cand era fascinat de culturile amerindiene si vizita adesea Muzeul American de Istorie Naturala.
A studiat literatura medievala la Columbia University, iar apoi si-a continuat pregatirea academica la Paris si Munchen. In aceasta perioada, a fost influentat de arta modernista (Picasso, Matisse), de literatura lui James Joyce si Thomas Mann, precum si de teoriile psihologice ale lui Freud si Jung. Aceste influente l-au condus la celebra sa idee conform careia miturile lumii impartasesc structuri comune, fiind expresii ale unei nevoi universale de intelegere a lumii.