Cuprinzând cu ochii minții tragedia dacilor liberi – cei despre care se spune că nu au cunoscut în organizarea lor socială sclavia, Ion Muscalu face în această carte ceea ce scriitorii nu se mai prea încumetă să facă: descrie scene de masă (lupte, asalturi, convoaie) ca un bun regizor, iar caracterele eroilor principali sunt creionate cu puține mijloace artistice, interesul centrându-se pe zbuciumul și rezistența tragică a unui popor („cel mai viteaz dintre traci”, spune istoricul), care nu a cucerit niciodată pe alții, dar nici n-a suportat liniștit cucerirea. Elena LEONTE