”Andreea Nanu a avut curajul să scrie o carte frumoasă într-o epocă în care urâtul devine criteriu estetic. Iar prin acest curaj, mergând aproape sfidător împotriva curentului, Ziua cea mai albă
este o carte nu numai profundă, ci și modernă, în sensul în care modernitatea poate fi un fragment al perenității.” (Ana Blandiana)
”Autoarea este o estetă în maniera lui Gaston Bachelard, pasionată să distileze esențe tari din imagini cotidiene. Fiecare pagină devine un turnir al sinesteziilor îndrăznețe care nu frapează imaginația, ci o invită subtil să descopere miracolul, fragmentarul, portretul, detaliul fugitiv, senzația fragilă, adunând totul cu meticulozitatea colecționarului (care se lasă) fascinat de jocurile memoriei.” (Antoaneta Ralian)
”Romanul Ziua cea mai albă este maiestuos, calm, dar plin de forță. Bun venit în literatură, Andreea Nanu!” (Alex. Ștefănescu)
”Romanul Andreei Nanu vine din alte, binecuvântate vremuri narative, fiind o surpriză buimăcitoare în peisajul abraziv al prozei de azi. Sunt convins că lectura lui ar fi făcut deliciul Sburătorului lovinescian, că i-ar fi încântat pe Mihail Sebastian, Anton Holban, Henriette Yvonne Stahl sau Lucia Demetrius. Asta nu înseamnă nicidecum că ar fi defazat, ci doar ex-centric faţă de orizontul actual de aşteptare, atras, acesta, de viciu, erezie, dezabuzare, igrasie sufletească. Este un roman care are nevoie de cititori cu textură morală sănătoasă, croiţi pentru lirism, visare, paseism şi pasiuni culturale, crescuţi într-o lume aptă să priceapă că senzualitatea şi spiritul sunt una, ca muzica şi pictura. Şi mai presus de toate: să accepte că trecutul determină şi fertilizează necontenit prezentul, fie subtil, misterios, fie pătimaş, expansiv. Un roman din dragoste de inefabil.” (Dan C. Mihăilescu)