- Frumușel cățel aveți, zice Acsente cocoanei după un moment de tăcere; da’needucat! Acsente Tambur e conductor de tren și ține la curățenia din vagoane ca la ochii din cap - poți să lingi pe jos de curat ce e. Și aici, poftim, o doamnă cu o potaie plină de noroi pe picioare care lasă urme în tot compartimentul! Dar cucoana nici că-l bagă în seamă; îi întinde biletul la control și sporovăiește în continuare cu amica ei. Da’ nu-i nimic, că are el ac de cojocul călătorilor nesimțiți. După ce a văzut piesa lui Caragiale, Bubico, a știut că-i învățătură de la Dumnezeu. Așa au început să zboare peste geamuri bunurile nesimțiților - peruci, pălării, genți de voiaj, chiar și un buchet de mireasă din care cădeau petale. Disparițiile se întâmplau în tunelul de la Mestecăniș, 1622 de metri de beznă. După ce le controlează biletele, consultă ceasul de la jiletcă: mai are o oră până la Mestecăniș. Are timp să-și facă un ceai de tei, să-i mai astâmpere emoțiile. Și începe să simtă în stomac furnicăturile unei premiere: câini nu mai aruncase pe geam.