Pe 11 februarie, pe la miezul nopţii, Spiru Dinică a dat cu uşa casei de perete şi şi-a pus trusa de scule pe masa din bucătărie. A aprins lampa şi a început să îşi ordoneze colecţia de şperacle spunând către Cheiţa următoarele vorbe: Mâine o să avem treabă. Când tot norodul o să fie la pârtie cu comedia de concurs, noi o să umblăm liberi ca paserea prin casele oamenilor. Nu e încuietoare în tot ţinutul să stea în calea mea. Cheiţa a lătrat o dată scurt. A doua zi cu noaptea în cap, şeful jandarmilor a bătut în geam şi l-a luat cu dânsul la pârtie pe cel mai priceput lăcătuş din Braşov. - Au venit străinii, nea Dinică. Am nevoie de mata să ungi bine legăturile la schiuri şi îţi promit, uită-te la mine, că îmi mănânc chipiul dacă nu te chem şi la anu’. Am încredere în tine, ce dracu!