Pe-nserate, la o terasă din piața Sighișoarei, Wilhelm von Klei își termina a cincea bere. Gerda, plictisită, își potrivea ceasul cu ceasul Turnului.

— Ah, România… spuse Wilhelm, ștergându-și mustața blondă. Ce țară, dom’le! Câtă libertate aici! Germania s-a stricat din 1909, când niște funcționari triști au hotărât că nu mai poți gusta un păhărel dacă vrei să conduci. Au stricat farmecul călătoriilor!

Ridică halba spre lumina felinarului:

— Aici, e altă viață! Bei liniștit, urci la volan și niciun jandarm nu-ți numără halbele. E civilizație, Gerda, nu ce a ajuns patria noastră.

În piață, Mercedesul SSK strălucea sub lumina lunii. Wilhelm îi deschisese portiera Gerdei, apoi, clătinându-se, urcă la volan cu aerul unui om care își cunoaște drepturile. Puțin știa el că, peste doar câțiva ani, în 1936, și România avea să tragă perdeaua peste “libertatea bahică”.