Când Constantinos a intrat prima oară în portul Sulina cu goeleta plină de grăunţe habar n-avea că farul pe care îl construiau turcii în acel an acolo, o să îi schimbe viaţa. În fiecare toamnă grecul îşi dădea întâlnire la far cu o femeie. De fiecare dată alta, că, slavă cerului, avea balta peşte. Prima a fost o rusoaică trupeşă, au urmat o lipoveancă care mirosea mereu a borş de peşte, o italiancă ochioasă şi vorbăreaţă, o turcoaică din saraiul unui paşă, o româncă, o grecoaică, o guvernantă nemţoaică, o franţuzoaică şi o cameristă poloneză. Şi de la fiecare Constantinos a avut câte un plod. Aşa că în anul în care s-au început lucrările la construcţia Palatului Comisiei Europene a Dunării, cei 9 feciori ai grecului s-au cunoscut pe şantier, iar Constantinos s-a putut lăuda că e primul care a pus o cărămidă la baza unui oraş cosmopolit european.