Începutul lunii mai (2021) a venit, iată, cu un surprinzător cadou de Paşte, pentru iubitorii de muzică bună, într-o reală accepţiune a sintagmei respective, aducându-ne în atenţie un nou proiect semnat Călin Pop, al cincilea individual, în discografia sa remarcabilă, tot unitar ca alcătuire, cu titulaturi sugestive în simplitatea lor, precum „Primăvara-n ram”, sau menite să trimită gândul către cea mai mare Sărbătoare Creştină de peste an, Învierea lui Iisus Hristos (aşa cum sunt „Lumina” şi „Urma de lumină”) ori spre un alt eveniment religios apropiat, Ispasul, adică Înălțarea Domnului (cu „Floare de Înălţare”), albumul fiind însă nostalgic şi reflexiv ca structură „temperamentală”, drept argumente, în acest sens, concretizându-se şi alte denumiri simbolice: „Zbor de dor”, „În spirit” sau „În suflet ungher”.
CD-ul de faţă, „Dor de primăvară”, finalizat în plină Pandemie, a fost conceput, pe de-a intregul, de rocker-ul Călin Pop, inconfundabil frontman al trupei Celelalte Cuvinte (legendarul grup orădean va împlini, în toamna 2021, patru decenii de viaţă pe scenă şi în studio!). Iar dincolo de apariţia publică electrizantă, de experimentat vocalist şi, bineînteles, de chitarist ce poate atinge, oricând, adevărata virtuozitate hard’n heavy-metal, şi dincolo de convingătoarele sale ipostaze interpretative solo, la mai multe şi diverse instrumente, mereu în ingenioase abordări şi asocieri, menite să reflecte nebănuite culori timbrale (dupa cum i se şi intitulează o nouă piesă, cu savuroase pasaje la blockflöte, „De taină culori”), artistul Călin Pop se impune, aici, drept un compozitor matur, plin de talent şi un original autor de versuri, pe de-o parte, născute din propriile-i trăiri, simţiri şi cugetări, iar pe de altă parte, indisolubil legate de inspiratele lui melodii, fiecare, cu rostiri unice şi „act de identitate”… expresivă, cum se dezvăluie, de pildă, „Viersul blând” şi „Picuri”. Suntem invitaţi, aşadar, într-o lume a confortului auditiv, unde contrastele nu alterneaza brusc, nici cu asperităţi, altfel spus, pe tărâmul magic al unor veritabile balade autohtone, evocate cu har de narator, printr-un şir de treisprezece captivante întruchipări estetice, „Poveste iar”, „La Steaua” (aceasta, dupa cunoscuta poezie eminesciana) ori ”Facerea-meditaţie” numărându-se printre ele. Şi putem descoperi, acolo, în zona de vădită intimizare a spaţiilor sonore, firescul şi căldura armoniilor, elegant învăluite într-un veşmânt ca de basm, ţesăturile ritmice cu tente etno-folk-rock sau cu aluzii subtile la cântul cristalin al cavalerilor din alte vremuri şi ambientul instrumental în viguroase configuraţii (unde au contribuit generos, în câteva rânduri şi claviaturistul Marcel Adrian Cadar şi saxofonistul Otto Staniloi).
Şi dacă tot am menţionat nume de colaboratori, să ne referim un pic şi la autorii seducatoarelor imagini care se reflectă in copertele discului, două tablouri considerate nişte bijuterii ale artei noastre naive: mirificul „Cîmp cu flori“, în ulei pe pânză, din creaţia aceleia care a fost hărăzita artistă „naivă” Maria Caciora-Taşnicu (un nume de referinţă printre absolvenţii Şcolii Populare de Artă „G. Enescu” din Botoşani) şi pitorescul „Concert edenic“, în acrilic pe pânză, realizat de septuagenarul Gheorghe Ciobanu, un alt „naiv” înzestrat cu mult talent, deopotrivă pictor şi sculptor, cu o frumoasă carieră, de peste patru decenii, nu doar in ţară, ci şi peste hotare.
În final, să amintim, o dată în plus, de fascinantele culori timbrale, ce par să guverneze, la tot pasul, diferitele momente ale demersului muzical, cu o anume intensitate a emoţiei, cu forţa de redare a unui întreg evantai de sentimente şi cu puterea de atracţie a cuvântului românesc în sine. Iar dor, stingher, taină, ungher sau picuri pot fi astfel de exemple.
Mirela Stoenescu