Câtă virtuozitate, atâta sensibilitate și câtă versatilitate, atâta măiestrie! Sunt acestea, fără îndoială, primele cuvinte care par să dea năvală în mintea melomanului, atunci când ascultă savurosul material discografic intitulat „Hore Concertante”, al țambalistului român Giani Lincan. Absolvent al Liceului “G. Enescu” din București, sub îndrumarea renumiților profesori-țambaliști Mitică Marinescu-Ciuciu, Toni Iordache și Marin Ulei, valorosul instrumentist Giani Lincan a fost membru al Orchestrei de Stat “Doina Armatei” și al Ansamblului “Ciocârlia”, sub bagheta unor apreciați dirijori, ca George Vancu sau Marin Cioca și, pe la mijlocul anilor ‘90, s-a stabilit în țara lalelelor, unde a înființat prima Clasă de Țambal și Tradiții Muzicale Balcanice a Universității CKC– Zoetermeer. Pe lângă activitatea didactică, a organizat un “Festival al Țambalului” în orașul Den Haag, a fondat, în 2003, “Lincan Ensemble”, devenit, la scurt timp, o trupă de mare impact la public și, în 2004, și-a întemeiat acolo, pe tărâm olandez, propria Agenție de spectacole. A participat la festivaluri prestigioase, a obținut numeroase premii și a colaborat cu vedete contemporane, ca violonistul Roby Lakatos ori chitariștii Biréli Lagrène și Stochelo Rosenberg, dar și cu distinse personalități, precum creatorul de sountrack-uri Vladimir Cosma sau regizorul american de film Wes Anderson. Astfel, țambalistul Giani Lincan a evoluat permanent, a învățat mult de la fiecare mentor al lui și a schimbat continuu experiență cu partenerii de recitaluri, construindu-și o carte de identitate scenică bine-definită, atât ca apariție solo, cât și ca leader de grup european, în mai multe zone de expresie, pornind de la melosul popular și cântul lăutăreasc, abordând jazz-ul ca inspirat improvizator și ajungând, cu succes, la café-concért și la stilurile clasice de tip crossover.
Conținutul acestui seducător album, o “radiografie” clară a unei puternice înclinații artistice, suprapuse tenacității și reflectând talentul moștenit de Giani Lincan de la ambii săi părinți și de la unul dintre bunici (familia Lincan fiind foarte cunoscută printre lăutarii veritabili), dezvăluie 16 miniaturi de referință ale veacului trecut, surprinse, cu diverse modalități de rostire instrumentală, în spații diferite de concretizare a demersului muzical, fără granițe între genuri și, mai ales, fără prejudecăți. Iar remarcabilele aranjamente ale îndrăgitelor pagini din zestrea unor Maeștri – după cum sunt considerați violoniștii-compozitori Grigoraș Dinicu, Arghir Petrescu, Nicolae Buică, Nelu Urziceanu sau Georges Boulanger (acesta, pe numele adevărat George Pantazi), dirijorul Titi Niculescu, folcloristul și inegalabilul autor de transcripții Constantin Arvinte, acordeonistul Costel Stîngaciu ori mai tânărul țambalist născut la Chișinău, Valeriu Cașcaval – bucură auzul și impresionează prin versiunile-unicat ale “Ansamblului Lincan”, pline de prospețime și vitalitate, incitante și revelatoare prin forța de sugestie a imaginii sonore în sine. Să-i amintim, aici, pe membrii “formulei magice Lincan”: violoniștii Costel Nițescu, Mihai Turcitu și Ionuț Drăgan, acordeonistul Aurel Budișteanu, bass-iștii Tomas Varadi (braci) și Erne Kekenj (contrabas), pianistul Florin Lincan și percuționistul Thomas Visser, care, alături de frontman-ul Giani Lincan, oferă adaptări singulare faimoaselor întruchipări estetice, intitulate, așa de sugestiv, Hora Staccato, Hora lui Covadlo, Variațiuni pe Ceardaș în B minor, Boiereasca, Joc de licurici, Hora Spicatto, Cursa, Furtuna, Sfârleaza, Dans românesc, Hora concertantă, Tarantella, Bătuta de concert și Hora Mărțișorului, nelipsind, din captivantul playlist, nici Hora lui Buică, nici Hora lui Arghir. Originala fizionomie a pieselor de pe disc ne este descrisă, iată, chiar de muzicianul Giani Lincan: “Fiecare secvență este înveșmântată cu elemente clasice, atât în structura intimă a melodiei, elegant ornamentată, cât și în acompaniament, noi, interpreții de gen, numind respectivul format Hori Concertante“. Și, referitor la tălmăcirea lor, putem remarca, destul de repede, faptul că horele concertante “reușesc să pună în valoare toți instrumentiștii implicați, datorită gradului înalt de dificultate“, după cum explică virtuozul țambalist Giani Lincan. Iar argumentele sale vin odată cu audiția albumului de față, ai cărui protagoniști au izbutit să aducă trecutul în actualitate și să imprime prezentului, reconfortantul parfum al unor vremuri de odinioară, ce nu vor să fie lăsate uitării…
Mirela Stoenescu
