Dacă între cele două formule ale „Experimentalului” factorul comun a fost copilul teribil al Clujului, virtuozul ghitarist Valentin Fărcaş (de mulţi ani el aparţine diasporei române), versiunea „Q2” s-a ctitorit în noiembrie 1977, preluînd de la „Modal Q” – şi el aflat de cîteva ori în avatarul formulelor de componenţă – tineri instrumentişti de talent precum pianistul Ioan Gherman (Johann Anton German), fratele său violonistul Peter Gherman (German – din păcate decedat cu ani în urmă), bateristul Vasile Bârsan şi percuţionistul Ioan Kovacs, cărora li s-a alăturat timişoreanul (pe atunci student la Cluj) Ionel Radosavliev la ghitară bass şi vioară, pe numele său actual Johnny Bota.
Încă din primele luni de existenţă „Experimental Q 2” a cucerit sufragiile publicului tînăr din burgul transilvan, din Bucureşti, Iaşi, Oradea, luînd parte cu succes la ediţia 1978 a Festivalului sibian de jazz. Preocupaţi benefic de tezaurizarea la nivel profesional a realizărilor proprii, amintiţii interpreţi le-au permanentizat graţie memorării pe benzi magnetice în studioul de Radio Cluj şi la Televiziunea Română din Bucureşti. Creaţii originale precum cele numite „Feriga albastră”, „Explozie primară”, „Reflux” au figurat multe săptămîni pe primele locuri în topurile revistelor „Săptămîna” şi „Tribuna”, prezentate între altele şi la Gala „Săptămîna” din 1978. Muzica grupului, de tentă progresivă, s-a dorit – şi după cum veţi auzi a reuşit a fi – o îngemănare incitantă, fertilă între jazz, rock şi muzică contemporană. Audiindu-le, constaţi nemijlocit că ele înfruntă timpul, moda, uitarea. Decişi să demoleze zidurile groase ale rigidităţii modalităţilor de exprimare, preferate fiind sinceritatea mesajului şi cutezanţa frustă, lipsită de echivoc, artiştii s-au implicat într-un demers sonor plin de culoare, cu inflexiuni pendulînd între frenezie vitală şi calm olimpian, între complexitate şi nonşalanţă, între austeritate şi candoare senzuală, în piese emblematice ale repertoriului lor: Omagiu lui Ravel, Relaxare spaţială, Linişte, Prelucrare după Preludiul în do diez minor din Caietul II al celebrului Das Wohltemperierte Klavier de Johann Sebastuan Bach (incluse în prezentul disc), Oglindă tristă, Marş funebru la moartea unui astronaut. Întrucît s-a păstrat în chip nesperat înregistrarea live a piesei Reflux, aceasta a fost alăturată pe disc, versiunii de studio.
Pe suportul acestor considerente, albumul Experimental Q 2 se recomandă drept un valoros document sonor menit să umple un spaţiu alb în peisajul jazz-ului şi rock-ului românesc din ultimele decenii ale veacului (mileniului) trecut.
Florian Lungu
 

1. Feriga albastrã 11:02
2. Omagiu lui Ravel 7:50
3. Reflux 10:08
4. Explozie primarã 12:05
5. Liniºte 8:00
6 Prelucrare dupã Wohltemperierte Klavier de Bach 7:27
7. Reflux - Live Sibiu 1978 8:23