”Am început să lucrăm la discul de față în anul 2018, atunci când România aniversa 100 de ani de la realizarea Unirii ținuturilor în care românii formau majoritatea populației. Am încercat atunci să realizăm în 100 de minute, o călătorie în sonoritățile României de acum 100 de ani. De-atunci programul a fost prezentat într-o serie de concerte în câteva orașe din țară – din păcate cam puține – și ne-am gândit că ar fi important ca el să rămâne gravat și pe un dublu album. Așadar, dorința noastră a fost aceea de a avea un program foarte divers care să includă: toate regiunile țării, o varietate cât mai mare de instrumente, atât din cele ale țăranilor cât și din cele ale lăutarilor, diverse forme muzicale: doine, cântece, melodii de joc, momente ritualice.
Știam, din experiența noastră de până acum, că lucrurile se vor așeza de fapt mai mult sau mai puțin diferit de intențiile noastre inițiale. Cum ar veni, „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”. Știam că, oricât ne-am dori să readucem la viață sonoritățile de altădată, lucrul acesta ne va ieși doar parțial. Știam că vom purta cu noi prefacerile ulterioare ale muzicilor tradiționale: din perioada interbelică, din cea a lungii perioade comuniste postbelice și a tranziției postrevoluționare. Știam, prin urmare, că rezultatul va vorbi nu numai despre România de acum 100 de ani, ci și despre cea de acum.
Așa cum va vorbi, firește, și despre noi ca formație și despre alternativa muzicală pe care încercăm, de ceva vreme, să o construim.
Am căutat ca cea mai mare parte a pieselor interpretate să provină din culegeri de folclor realizate în prima partea a secolului XX, deci din preajma momentului Unirii. Multe dintre aceste melodii provin din culegeri realizate de Constantin Brăiloiu – cercetător român de talie europeană cu contribuții deosebite în teoria etnomuzicologică – la care vom face adeseori referire în prezentarea muzicii pe care o veți asculta.
Alte piese provin din culegeri ceva mai târzii (de după Al Doilea Război Mondial) sau au ca reper înregistrări realizate de casa de discuri Electrecord. În fine, în câteva cazuri avem de a face cu piese la a căror înregistrare am fost prezenți.
România de acum 100 de ani prezenta o mare varietate sonoră, dincolo de celebra sintagmă „unitate în diversitate” repetată cu o obsesie suspectă. În fapt, diversitatea era cea care frapa – mărturie a contorsionatei istorii românești – diversitate pe care noi o percepem ca o importantă zestre și pe care dorim să o arătăm cu prisosință în acest dublu-album.”
