Mircea Tiberian - pian, Maria Răducanu - voce, Lisle Ellis - piccolo bass
Muzica acestui album a fost concepută ca un concert într-un act unde piesele în trio alternau cu improvizaţii de legatură sau de contrast. Dat fiind că majoritatea pieselor erau cântece medievale, mi s-a părut natural să dăm şi secvenţelor improvizate titluri potrivite cu această temă. În tradiţia trubadurilor occitani, poemele muzicale se împărţeau în trei mari categorii: Canços – cântecele propriu-zise care seamănă oarecum cu baladele sau doinele din folclorul balcanic; Sirventes ori serventes - gen didactico-moralistic în care versurile erau compuse din perspectiva unui cavaler aflat în serviciul unui nobil de rang superior, de aici numele de sirventes – slujitori. În sfârşit, o ultimă categorie includea aşa-numitele Tensó, concepute ca un schimb de replici între doi interlocutori sau ca o dilemă expusă sub formă de dialog. Din variante ale genului tensó, cum ar fi contenson sau contençó, provin cuvintele moderne contencios şi contestaţie.
Considerând că toate cântecele din program sunt Canços, am numit improvizaţiile dramatice Tensó I şi II. O altă compoziţie spontană, cu caracter declamativ, am intitulat-o Sirventes. Primul interludiu instrumental Planh- Mon chan fenisc ab dol et ab maltraire işi trage numele de la modul solemn şi totodată dramatic în care se desfăşoară curgerea muzicală. Planh, însemnând plângere sau lamentaţie, este numele generic al poemelor funerare compuse de trubaduri. Completarea în limba provensală e un extras dintr-un astfel de planh, avându-l ca autor pe Bertran de Born, vestit poet-cavaler al secolului XII. Traducerea aproximativă ar fi “Cântecul meu îşi află sfârşitul în durere şi nenoroc”. Momentele de pian solo au primit, de asemenea, titluri legate de lirica medievală: Envoi şi Virga. Primul se referă la obiceiul de a insera mici fragmente poetice cu caracter concluziv şi/sau moralizator în desfăşurarea sau la finele baladelor cavalereşti. Iniţial, Envoi apărea ca o concluzie de genul “şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea aşa”. Virga, era numele unei neume, simbol grafic ce implica oprirea temporară a discursului muzical-poetic. Din virga se vor naşte mai târziu semnul întrebării şi banala virgulă a zilelor noastre.
Rosa das rosas e o cantiga (specie lirică) inclusă în culegerea atribuită lui Alfonso X el Sabio rege de Castilia şi Leon. Ca semn al purităţii şi esenţă a receptării, trandafirul joacă un rol cu totul aparte în panteonul simbolisticii medievale şi se leagă natural de cultul Fecioarei Maria