După ce se eliberează de Cartea Blestemelor și trece de aventurile din Cartea Ielelor, Aleodor se întoarce în lumea Timpului Curgător, pentru a-și salva atât marea dragoste, cât și seminția omenească. Însă în cele două zile petrecute în Tinerețe fără Bătrânețe și Viață fără de Moarte, douăzeci de ani s-au scurs pe tărâmul muritorilor, iar o Carte a Plângerii stă să i se deschidă. Va avea de înfruntat cel mai neașteptat dușman, va conduce oastea oamenilor în cel mai mare război care s-a văzut vreodată, înțelegând în sfârșit de ce a fost ursit să devină Răstălmăcitorul de Timpuri. Moartea însăși coboară din ceruri să-l caute, căci Stăpânitorul Lumii, care le-a făurit pe toate din gândul său, nu îi va îngădui nici veșnicia, nici fericirea. Cu toate astea, prințul va afla ceva ce numai zânilor le este permis să cunoască.