Dicţionarul cuprinde o mare galerie de demoni din mitologiile universale, europene şi neeuropene. Pe lângă demoni şi daimoni, au fost incluşi şi zei, atunci când funcţia lor punitivă sau patronală este aceeaşi cu cea a demonilor din alte culturi. Aceasta ne arată că, de fapt, graniţa dintre aceste categorii de reprezentări este schimbătoare. Mai mult, ceea ce în anumite culturi are caracteristicile unui demon, în altele s-a conturat în ipostaza unui zeu-patron. Din dorinţa de a constitui un cât mai bun instrument de lucru, fiecare articol de dicţionar cuprinde, pe lângă descrierea fizică şi a acţiunilor spiritului, o traducere a numelui acestuia (în limita posibilului, deoarece, pentru multe dintre nume, practic intraductibile, este greu de găsit un echivalent mulţumitor), precum şi variantele onomastice cunoscute, urmată de indicarea sistemului mitologic din care face parte.
Cartea include informații detaliate despre demonologizarea unor oameni vii: Vâlve, Solomonari, Mara (personificarea coşmarului),Vrăjitoare, Vârcolaci, demonologizarea morţilor: Strigoi, Moroi, Stafii, diavol, duhuri ale aerului: Iele, Vile, Vântul, Solomonari, duhuri ale apei: Ştima Apei, Vodianoi, Rusalki, duhuri ale recoltelor: Polevoi, Baba Grochowa,duhuri ale comorilor: Ştima Comorilor, duhuri ale copacilor: Hamadryade, duhuri ale minelor: Vâlva Băii, duhuri ale munţilor: Vâlva , duhuri ale pădurii: Muma-Pădurii, Leşii, duhuri ale nopţii: Omu’ Nopţii, Nociniţa, duhuri ale amiezii: Poludniţa,duhuri ale destinului: Ursitoare, Piaza-Bună, Piaza-Rea, Ceasul-Bun, Ceasul-Rău, duhuri ale bolilor: Ciuma, Holera, Frigurile, duhuri-personificare a dorinţei sexuale: Incubus, Succubus, Zburătorul, duhuri ale torsului: Marţolea, Joimăriţa, Sf. Vineri, duhuri sperietoare: Baubau .
„Demonologia presupune (...) studiul fiinţelor mitice, malefice sau benefice în raport cu omul, forţe supranaturale care sunt fie anterioare zeităţilor, fie, după alte opinii, reminiscenţe ale acestora, fie acţionează ca intermediari între zei şi oameni sau apar în postura de spirite patronale, genii tutelare, concentrări ale sacrului, ipostazieri ale acestuia, aşa cum se prezintă lucrurile în mitologia populară. Demonii (gr. daimonion ‘forţă divină, demon’; daimon ‘divinitate, spirit’; lat. daemon ‘spirit’) sunt spirite binevoitoare sau nefaste, asimilate mai târziu duhurilor, de obicei rele, întrupări ale nenorocirilor, ale bolilor, ale forţelor malefice în general (când, de cele mai multe ori, au fost asimilaţi de spiritele protectoare ale diferitelor regiuni).”
Antoaneta Olteanu
„De ce un dicţionar demonic? Răspunsul ne este dat de direcţionarea materialului acumulat, mai mult sau mai puţin întâmplător. Materialele mitologice abundă de descrieri ale personajelor, fabuloase sau nu, ale unor basme, legende sau povestiri foarte cunoscute şi foarte răspândite. Dacă s-ar putea face o statistică, sunt convinsă că, în gândirea mitologică universală, predominante sunt forţele răului, indiferent care este chipul lor sau forma de manifestare. Este firesc, deoarece ele personifică toate lucrurile de care se teme omul, personifică necunoscutul aflat atât în imediata noastră apropiere, cât şi la distanţe mai mari. Dimensiunile universului înconjurător sunt mult prea mari pentru capacitatea de reprezentare a omului şi, am putea spune, proporţional cu aceste dimensiuni se materializează şi necunoscutul malefic care îl populează. Din altă perspectivă, pornind de la ideea crepusculului în care trăim, poate că nu mai este aşa de greu de acceptat de ce vieţuim într-o lume puternic demonizată. Fie că au căzut din cer sau au ieşit de sub pământ, ne ciocnim de duhuri de tot felul chiar în spaţiile protejate. Uneori pământul, subpământul, adesea şi cerul sunt spaţii prin excelenţă ale demonilor, în care, alături de noi, printre noi, aceştia îşi duc viaţa paralelă, interferând adesea cu cea a oamenilor.”
Antoaneta Olteanu