În volumul În cercul fiarei – Puțină speranță, după ce s-a lăsat dominată de latura sa animalică, Slievi trebuie să se confrunte, în sfârșit, cu urmările faptelor ei abominabile. Va avea de făcut alegeri dificile, iar umanitatea îi va fi pusă la grea încercare cu fiecare ocazie.
Novarre Faruz a aflat că morbul, teribila molimă care sfâșie Fireniul, poate fi vindecat și are de gând să se asigure că remediul va fi la dispoziția celor care au nevoie de el. Însă ambițiosul său obiectiv intră în conflict cu planurile vechiului său dușman, urchemistul Hayat…
Vechi secrete vor ieși la iveală, trecutul va navăli cu furie din urmă, iar linia fină care despărțea minciuna de adevărar va deveni de nerecunoscut. Sângele va continua să curgă, violența va tulbura peisajul idilic al Noctiei, iar trădarea, ca și ajutorul vor sosi din cele mai neașteptate locuri.
Însă, din toate acestea, vor încolți germenii speranței într-un viitor mai bun pentru întreaga omenire.
***
Romanul „Puțină speranță” de Cezarina Anghilac e o călătorie amețitoare printr-un amalgam de emoții. Întorsături fulgerătoare de situație fac și desfac relațiile dintre personaje, și nu mai știi cine-ți e prieten și cine dușman. Să fie puii de kirb leac pentru morb? Să poată Slievi s-o controleze pe Cealaltă? Să existe oare un prunc care va face luminările mai îndurătoare?
Volumul final al duologiei În cercul fiarei închide cercul narativ început în romanul Promisiuni de sânge, dar ne dezvăluie o lume isteț și atent construită, în care coexistă națiuni și creaturi cu descrieri care ne lasă cu gura căscată. Lingvista din mine a tresărit de încântare la fiecare termen din glosar, iar dacă sunteți cititori ai genului veți descoperi referințe iscusite la lumi fantastice îndrăgite.
Lumea creată de Cezarina Anghilac, însă, este în sine un cadou. Funcții de înțeles, tradiții de asimilat, gusturi de savurat, și întunecime suficientă să fie pe placul doritorilor, fără a-i sensibiliza excesiv pe cei care se feresc de sânge.
În fond, volumul al doilea este (și) despre speranță.
Iulia Dromereschi – traducătoare, jurnalistă culturală
Cezarina Anghilac (n. 27 septembrie 1984, Mangalia) a studiat sociologia şi antropologia în cadrul Universităţii din Bucureşti, iar în 2015 a urmat cursurile Atelierului SF&F organizat de Revista de povestiri și Bookblog. A îngrijit, timp de doi ani, sumarul Revistei de suspans.
Este autoarea volumului de povestiri Cine doarme și visează (Tritonic, 2017), distins cu premiul AntareSFest pentru Cel mai bun debut SFFH al anului 2017 în volum propriu.
A publicat proză scurtă în Gazeta SF, Argos Magazine, Revista de suspans, Revista Familia, Galaxia 42, Opt Motive, Iocan și în antologiile Best of Mystery & Horror #1, editată de Mircea Pricăjan (Herg Benet 2014) și Cele mai frumoase povestiri Science Fiction & Fantasy ale anului 2017 editată de Michael Haulică (Vremea, 2018).
A obținut premiul AntareSFest pentru Cea mai bună povestire SFFH primă apariție 2016 (pentru povestirea Doar vântul) și premiul Revistei Galaxia 42 la categoria Fantasy (pentru povestirea Aroma fină de nisip încins).
În vara anului 2022, Cezarina Anghilac publică primul volum al romanului fantasy În cercul fiarei la editura Crux Publishing.