Noi, oamenii, ne-am obișnuit să fim mântuiți în ultima clipă. Considerăm Armageddonul mereu amânat ca pe un drept al nostru. Am scăpat de Potop, anul O Mie a venit și a trecut fără să aducă Sfârșitul Lumii promis de proroci. Putem să ne ucidem liniștiți unii pe alții, să poluăm planeta, să dăm brânci celorlalte specii în prăpastia extincției. Și ce dacă? Dumnezeu vede și iartă, ne îngăduie cu micile sau marile noastre ticăloșii. O să vină întotdeauna un mântuitor care să ia asupra lui păcatele lumii, ca noi să le putem crește exponențial.
Eugen Gomboș își începe cartea într-un ritm alert, acțiunea semănând la prima vedere cu un thriller polițist. Ideea că Iisus, sfinții și prorocii umblă printre oameni, începe să se închege cu greu în mințile anchetatorilor, deprinși cu scepticismul deducțiilor logice. Iar când imposibilul devine certitudine, ce altceva putem aștepta decât o nouă șansă, o altă amânare a Zilei Judecății, o târzie și nemeritată mântuire.
O vom primi sau nu? Răspunsul se află în ultimele pagini ale cărții. Și, credeți-mă, vă va surprinde!
Rodica Bretin