Manuscrisul, Bursa si Bibliotecarul
Ce mai valorează o carte când totul este evaluat, tranzacționat și optimizat pentru randament bursier?
Manuscrisul, Bursa și Bibliotecarul pornește de la o ipoteză inconfortabilă: într-un viitor postuman, oamenii ajung să piardă complet contactul cu valoarea culturală a unei cărți, în timp ce o Inteligență Artificială ajunge să-i recunoască meritele estetice mai limpede decât ei.
Ce teme abordează romanul?
Cartea urmărește trei linii temporale distincte, în care literatura apare, pe rând, ca gest disperat de creație, ca instrument financiar și ca obiect de arhivare algoritmică. Un om încearcă să scrie ultima carte a umanității, o bursă transformă textele în active speculative, iar o IA ajunge să fie singura capabilă să distingă importanța reală a unui manuscris într-o lume obsedată de profit.
Romanul aduce față în față două perspective complementare: una furioasă, lucidă, care refuză dispariția culturii scrise (G. P. Ermin, scriitorul care a transformat experimentul în stil propriu), și una mai melancolică, resemnată, care privește sfârșitul ei ca pe un fapt aproape inevitabil (Kazuo Mori, o voce inedită în SF-ul avangardist japonez). Din tensiunea dintre aceste voci se naște un roman science-fiction care folosește o ipoteză futuristă pentru a face o critică dură prezentului.
Ce fel de carte este Manuscrisul, Bursa și Bibliotecarul?
- Literatură science-fiction socială, cu satiră și comentariu cultural, economic și, subtil, politic (cine controlează platformele controlează și cine/ ce există)
- SF ca punte spre mainstream, în tradiția textelor care folosesc viitorul pentru a interoga prezentul: identitate, sens, memorie, creație, putere, control, responsabilitate, adică exact problemele pe care le dezbatem deja.
- Science-fiction de idee, nu de acțiune: în acest roman, ca în toate cărţile semnate de G. P. Ermin, povestea nu se bazează pe spectacol vizual, acţiune sau răsturnări de situație, ci pe conceptele și întrebările pe care le ridică.
- Literatură de avertisment: SF care folosește un scenariu near-future/far-future ca să semnaleze riscuri reale, să pună întrebări incomode despre direcția în care mergem și să provoace cititorul să se gândească la soluții
- Metaliteratură despre scris, citit, canon literar și industria de carte globală
- Distopie foarte plauzibilă despre algoritmi, attention economy, comodificare și conflictul dintre valoare literară și valoare economică
- Structură polifonică: narativ + documente + log-uri + indici bursieri + fragmente meta (text în text)
Pentru cine este romanul
- Pentru cititori care vor SF literar și esențe tari în sticluțe mici
- Pentru oameni interesați de IA și impactul acesteia asupra omenirii, viitorul culturii, viitorul cititului și viitorul nostru, al tuturor, în calitate de fiinţe creative
- Pentru cei care gustă Borges, Eco, Saramago, jocuri meta, intertexte, experimente
- Pentru scriitori, editori, oameni de marketing cultural, oameni care au stat cel puţin o dată cu o carte în mână și s-au întrebat „la ce bun toate astea?”
- Pentru cititorii care abia aşteaptă un roman care cere atenţie, minte și suflet și care nu se citește pe pilot automat