Poezia lui Nichita Danilov este umană în sens religios. Ceea ce înseamnă că omul care se exprima prin glasul poetului este o ființă plenară, cu rădăcinile implantate în cosmos, în istorie, în societate, în mit, în realitatea celor văzute și nevăzute. Iar problematica omului nu poate fi concepută aici fără a ține seama de confruntarea binelui cu răul. Aceasta plenitudine a concepției, multiplicarea punctelor de vedere care se întâlnesc într-un tot complementar și dramatic, amestecând luminile și umbrele nu pentru a le contopi sau a le dispersa unele printre altele, ci pentru a le stârni diferența, asigură lirismului o valoare specifică.
Ion NEGOIȚESCU
Încă de la debut, Nichita Danilov şi-a conturat un univers poetic inconfundabil, amestec subtil de viziune tragică şi grotesc, ironie şi autoironie, fervoare mistică și dandism. În timp, l-a îmbogățit, l-a nuanțat, l-a aprofundat (în poezie, dar și în proză), așa încât astăzi avem în el unul dintre cei mai importanți scriitori români contemporani.
Alexandru MUȘINA