”Numele meu este Armand Călinescu. Am un metru și șaptezeci și cinci de centimetri și vreo optzeci și cinci de kilograme. Cu douăzeci ani în urmă aș fi fost considerat un tip solid, numai bun pentru meseria de detectiv particular. După standardele din ziua de azi, cu puțin optimism, probabil că ating media. Ceea ce nu-i neapărat rău, dar nu-i nici bine. În goana mea perpetuă după oameni dispăruți și bani, am dat peste tot felul de ciudați. Problema e că, nu știu cum se face, bună parte din gagiii din tabăra adversă sunt făcuți ca niște brute. Nu mă înțelege greșit, nu sunt un fricos, un papă-lapte, cum s-ar zice. Treaba e că nu-mi prea plac scandalurile. Prefer să rezolv lucrurile pașnic. Îmi iese treaba asta la fel de des pe cât mă pricep să croșetez. Și, crede-mă pe cuvânt când o spun, croșetez la fel de des și bine pe cât pășește o vrabie.”